Central în gândirea augustiniană este ideea de liber arbitru, prin care omul este capabil de alegerea morală. Augustin discută profund despre origine, valoare și limitele libertății umane:
Libertatea nu este periculoasă în sine; dimpotrivă, ea este darul suprem al lui Dumnezeu, prin care omul poate face binele.
Răul nu are consistență proprie, fiind doar o pervertire a binelui; astfel, responsabilitatea aparține omului, care este înzestrat cu liber arbitru.
În dialogul său „De libero arbitrio”, Evodius îl provoacă asupra cauzei răului, iar Augustin afirmă că Dumnezeu permite răul doar în virtutea libertății date omului pentru alegerea binelui.
3. Harul și libertatea:
Augustin integrează conceptul de har în problematica libertății:
Harul divin nu contrazice libertatea omului, ci o ghidează spre binele absolut.
În polemica sa cu maniheii și pelagienii, el arată că mântuirea necesită atât libera alegere, cât și intervenția harului divin.
Scrieri precum „De gratia et libero arbitrio”, „De praedestinatione sanctorum” și „De dono perseverantiae” elaboră această relație între libertate și har.
4. Libertatea și ordinea morală și socială:
Augustin integrează perspectiva juridică și politică, reflectând asupra omului liber pe fondul imperiului roman și al comunității creștine:
Experiența sa ca judecător la Hippona arată tensiunea între legea profană și legea morală/divină.
Libertatea umană este înrudită cu responsabilitatea și trebuie să fie orientată spre binele comun și obediența față de voința lui Dumnezeu.
5. Manifestări literare și teologice:
În „Confesiuni”, libertatea este explorată în context autobiografic, evidențiind drumul personal de la păcat la convertire.
„De Trinitate” și „De civitate Dei” extind reflecția asupra libertății în raport cu Ordinea divină, istoria lumii și binele universal.
Libertatea este interpretată atât ontologic, cât și funcțional, ca instrument al comuniunii cu Dumnezeu și al măririi sufletului.
6. Sinteză și relevanță contemporană:
Pentru Augustin, libertatea este simultan:
Dar divin: conferă capacitatea de a alege binele și a participa la planul lui Dumnezeu.
Responsabilitate etică: omul trebuie să aleagă virtutea și să evite răul.
Valență spirituală și socială: reflectă tensiunea între autodeterminare și structurile morale sau juridice.
Această viziune augustiniană a influențat întreaga filosofie medievală, scolastica și conceptele moderne despre drept, moralitate și libertate personală.
Concluzie
Libertatea la Sfântul Augustin nu este doar un concept juridic sau moral, ci o dimensiune existențială și teologică integrată cu doctrina harului, a păcatului și a desfășurării istoriei divine. Prin liberul arbitru, omul devine co-participant în edificarea binelui, iar reflecțiile sale rămân fundamentale pentru etica creștină și filosofia libertății.
Bibliografie selectivă:
Augustin, Confesiuni, Humanitas, 1998/2005.
Augustin, De civitate Dei.
Pr. Lucian Dîncă, „Libertate și liberul arbitru în raport cu harul în scrierile Sfântului Augustin”, Jurnalul Libertății de Conștiință, vol. 8, nr. 1, 2020.
Filip Daniel, Augustin. Despre libertate, Teza de doctorat, UBB Cluj, 2021.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu