Rousseau Jean Jack

 Rousseau face distincția între libertatea naturală și libertatea civilă. Libertatea naturală se referă la starea instinctivă a ființei umane, în care omul este independent, dar limitat de forțele exterioare și de propria sa ignoranță. Aceasta este o libertate primară, dar instabilă, deoarece omul nu poate trăi în siguranță sau în armonie fără reguli sociale.

Libertatea civilă, pe de altă parte, apare prin participarea individului la societate și la contractul social, subordonându-se legilor comune pe care el însuși și ceilalți le-au adoptat. Această libertate nu înseamnă absența legilor, ci implică respectul voluntar al regulilor care garantează siguranța și bunăstarea tuturor. În acest sens, omul devine cu adevărat liber atunci când se supune voinței generale, deoarece aceasta reflectă interesele comune și previne opresiunea unui individ asupra altuia.

Voința generală și libertatea

Rousseau susține că dorința individului trebuie conciliată cu binele comun. Voința generală nu reprezintă majoritatea numerică, ci interesul colectiv care garantează libertatea tuturor. Prin acceptarea voinței generale, individul încetează să fie sclavul dorințelor personale egoiste și devine parte a unui corp social în care fiecare este egal în drepturi și responsabilități.

Libertatea pozitivă vs. negativă

Perspectivele lui Rousseau pot fi asociate cu ideea de libertate pozitivă și negativă. Libertatea negativă este absența constrângerii externe, iar libertatea pozitivă (pe care Rousseau o promovează) reprezintă capacitatea individului de a acționa conform legilor pe care el însuși le consideră justificate, adică voința sa este în armonie cu legea. Astfel, libertatea reală nu este simplul fapt de a face ce vrei în mod arbitrar, ci de a trăi conform principiilor pe care le recunoști ca drepte și care protejează comunitatea.

Concluzie

Pentru Rousseau, libertatea autentică este strâns legată de responsabilitate și de participarea la viața civică. Omul devine cu adevărat liber nu atunci când evită orice constrângere, ci atunci când se integrează într-un sistem social în care legea și binele comun reflectă voința participanților. Această concepție a influențat semnificativ filosofii politice moderne și revoluțiile care au urmat, promovând ideea că libertatea individuală și responsabilitatea socială sunt inseparabile.