Platon

 În filosofia lui Platon, conceptul de libertate nu este tratat în sens modern de autonomie absolută, ci este strâns legat de voința morală, virtute, și ordine interioară a sufletului. Libertatea adevărată, în viziunea platoniciană, presupune o eliberare de sub dominația pasiunilor și a dorințelor corporale, astfel încât sufletul să se poată apropia de lumea Ideilor (Formelor).

Libertatea de voință și responsabilitate

Platon accentuează responsabilitatea individului:

Omul este responsabil față de sine și față de comunitate.

Alegerile morale subliniază că libertatea autentică constă în dependența sufletului de legea morală, nu în arbitrarul dorințelor trecătoare.

Ca urmare a acestei concepții, libertatea morală nu contrazice necesitatea morală, ci o creează: un suflet liber alege virtutea și binele nu din constrângere, ci în mod conștient.

Libertatea ca eliberare

În dialogurile sale, în special în „Theaitetos” și „Phaidon”, libertatea este asociată cu:

Eliberarea sufletului de corp: omul filosof, care se direcționează spre cunoașterea formelor pure, devine liber în sens spiritual.

Autocontrolul și virtutea: prin guvernarea rațiunii asupra poftei și pasiunii, individul devine stăpân pe sine, realizând „independența sufletului”.

Legătura cu educația și politica

Platon extinde ideea de libertate și la societate în „Republica”:

Statele ideale permit cetățenilor să fie liberi în măsura în care fiecare își îndeplinește rolul conform naturii și virtuții proprii.

Libertatea este asociată cu armonizarea părților sufletului: raționalul domină spiritul și apetitul, similar cu conducerea unui stat de către cei cei mai înțelepți.

Sinteză

La Platon, libertatea adevărată nu este lipsa legii, ci capacitatea de a acționa în conformitate cu binele suprem și rațiunea. Ea presupune:

Cunoașterea Ideilor și a Binelui, pentru a putea ghida voința.

Exercițiul virtuților – înțelepciune, curaj, cumpătare – care ordonează sufletul.

Responsabilitate morală, respect pentru sine și pentru comunitate.

Astfel, cel ce este cu adevărat liber, în sens platonician, este filozoful, deoarece își supune dorințele corpului și ale lumii materiale rațiunii și recunoaște ordinea morală universală.

Referințe

Platon, Republica (Politeia), cărțile IV–VII

Platon, Phaidon, traducerile moderne și comentarii etice